Once a pilgrim…
… always a pilgrim :)
Si a fost El Camino, cea mai faina experienta a mea de pana acum.
Mereu mi s-a parut acest traseu ca fiind ceva complicat sau prea departat sau ca dureaza prea mult… dar in momentul in care mi-am dorit sa il fac, totul a curs lin.
De ce am vrut sa il fac? Dificil de explicat si cred ca nici nu ar interesa prea multa lume pt ca tine de multe lucruri personale.
Dar cum a fost? Extraordinar!
A fost o experienta care m-a provocat mult. Fizic in primul rand pt ca au fost 280 de km facuti pe jos, cu rucsacul in spate in 13 zile. Dureri — de toate felurile: genunchi, glezne, solduri, spate… pana cand corpul a inteles ca e mai bine sa lase de la el pt ca eu ii ignor mesajul.
Dar si emotional si mental pt ca tentatia de a renunta a fost mare (si tentatiile multe).
Rand pe rand, am avut multe lucruri care au cedat sau pe care le-am pierdut pe drum, dar de fiecare data am gasit imediat resurse pentru a le inlocui. Cum? Pentru ca Cineva a avut grija sa imi aduca in cale fix lucrurile de care aveam nevoie. Sau oamenii potrivit.
A fost soare, a fost vant, a fost ploaie (multa ploaie), a fost frig… dar a fost al naibii de fain. Stiti ce frumos se vede oceanul pe ploaie?
Am plecat singura la drum, dar asa cum mi-a spus o tipa din Polonia “you’re never alone on Camino”. Cati oameni faini am intalnit pe traseu.
Si cate sincronicitati si cate semne…
Primele zile au fost stresante si grele (nu va ascund acest lucru), dar dupa ce m-am “lipit” de un grup in care erau persoane la al doilea sau la al treilea Camino si am inteles de la ei “cum se face”, procesul a devenit mult mai usor. Drumul a fost mai simplu, iar experienta mai placuta.
Nu pot sa spun ca m-am intors de pe Camino mai credincioasa (departe de mine acest obiectiv), insa sunt mai sigura ca exista ceva, deasupra noastra, care ne protejeaza si ne ofera ghidaj. Este necesar sa deschidem ochii si sa vedem semne. Oamenii sunt, in general, buni.
Pt cine nu stie despre ce e vorba, este greu de explicat entuziasmul de dupa Camino. Pt cine a fost pe Camino, va zambi si se va bucura pt mine.
M-a intrebat multa lume daca mai vreau sa plec pe Camino. Evident ca da… nu stiu cand, dar cand va fi momentul voi ști.
Martor la acest proces mi-a fost Lady Camino.
